Schengen şi relaţii internaţionale Schengen
Odată cu dobândirea calităţii de stat membru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007, România a intrat într-o nouă etapă, care presupune pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare eliminării controalelor la frontierele interne, în vederea aderării la Spaţiul Schengen, aspect pentru care România s-a pregătit sistematic. Printre altele, asigurarea condiţiilor necesare participării României la schimbul de date cu statele membre Schengen prin Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) este o măsură obligatorie în vederea definitivării cu succes a procesului de aderare a României la Spaţiul Schengen.
În prezent, sistemul informatic utilizat pentru schimbul de informații se numește Sistemul de Informaţii Schengen de a doua generație (SIS II). Baza legislativă la nivel european pentru SIS II este reprezentată de două acte, care se completează reciproc:
- Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înfiinţarea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II).
- Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II).
Ambele au mai multe articole comune, completate de un set de prevederi specifice care guvernează utilizarea sistemului în domeniul specific acoperit de instrumentul respectiv.
În plan intern, participarea României la Sistemul de Informații Schengen este reglementată prin următoarele acte normative:
- Legea 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen;
- Hotărârea Guvernului 966/2010 privind drepturile de acces al autorităţilor publice române la Sistemul Informatic Naţional de Semnalări;
- Ordinul ministrului administraței și internelor nr. 212/2010 privind procedurile de lucru pentru activităţile autorităţilor naţionale competente din cadrul MAI aferente semnalărilor SINS sau SIS, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește competențele instituției noastre în domeniul schimbului de infromații cu alte autorități polițienești din țară sau din străinătate, prin Hotărârea Guvernului 966/2010 privind drepturile de acces al autorităţilor publice române la Sistemul Informatic Naţional de Semnalări, s-au stabilit drepturile de acces ale fiecărei autorităţi naţionale cu competente de a introduce și de a consulta semnalări în SINS/SIS. Astfel, DEAPBD este autoritate competentă conform art. 3 lit. e), iar în anexa hotărârii se stabilesc drepturile de acces ale direcţiei la SINS. Având în vedere specificul activităţii DEPABD, instituţia noastră va participa la SINS şi SIS cu semnalări din categoria celor prevăzute la art. 18, alin. (2), lit. d) şi e) din Legea 141/2010, care preia categoriile de obiecte prevăzute în art. 100, alin. 3, lit. d) şi e) din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen, astfel:
- documente oficiale în alb care au fost furate, utilizate în mod fraudulos sau pierdute;
- documente de identitate eliberate, de tipul paşapoartelor, cărţilor de identitate, permiselor de conducere, documentelor care atestă şederea, respectiv rezidenţa pe teritoriul României şi documentelor de călătorie furate, însuşite ilegal, pierdute sau anulate.
În temeiul acestor prevederi, DEPABD va furniza către SINS date referitoare la certificate de stare civilă în alb, declarate pierdute, şi date referitoare la cărţile de identitate pierdute. De asemenea, în temeiul art. 7 din Hotărârea Guvernului 966/2010 privind drepturile de acces al autorităţilor publice române la Sistemul Informatic Naţional de Semnalări, DEPABD va introduce şi semnalările referitoare la cărţile de identitate notificate ca fiind furate în străinătate.
În concret, toate cărțile de identitate declarate pierdute de către titular cu ocazia solicitării unei noi cărți de identitate sau cu ocazia dobândirii unui pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate, sau cele declarate furate în străinătate, vor fi introduse în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări și în Sistemul de Informaţii Schengen, iar folosirea ulterioară a acestora conduce la reținerea lor de către autoritatea care o constată (de exemplu: poliția de frontieră, cu ocazia trecerii frontierei de stat; autoritățile polițienești ale altor state cu ocazia unor controale specifice, etc.).